Eu,tu..Noi.

Nu stiu ce faci,nu mai stiu cine esti,ce gandesti
Nu mai stiu pe cine exact in viata ta vrei sa gasesti
Semne amagitoare si pline de speranta
Un dezechilibru in a vietii tale balanta
Sau poate totul e in mintea mea si mi se pare
Insa asta imi ridica un semn de intrebare
Asupra mea,asupra ta ?Nu stiu,si nu imi pot da seama asa usor
Nu stiu daca este,a fost si va fi trecator
Eu spun ca DA,dar cand te vad parerea mi se schimba radical
Si se transforma intr-un NU categoric acel DA banal.
Nu-ti trebuie mult sa ma inmoi
E de-ajuns sa stai langa mine,sa fim NOI
Sa-mi vorbesti,sa ma privesti si sa-mi zambesti
Si ar fi ceva ce mi-ar putea fi fatal,sa-mi spui ca « ma iubesti ».
Felul in care spui “BUNA”
Ma face sa nu mai dorm o saptamana
Felul in care ma intrebi « CE FAC »
Ma face sa imi pierd toate cuvintele intr-un sac,sa tac..
Felul in care ma privesti e patrunzator
Imi arunci priviri asa cum ai « chef » si incerci sa pari nepasator
Insa felul in care imi zambesti te da de gol
Ai acel zambet dulce si special pe care incerci sa-l ascunzi ..dar nu se poate
Felul in care imi vorbesti ma face sa uit de toate
Dar tu?Uiti de tot atunci cand cu mine vorbesti?
Sau esti superficial si in alta parte te gandesti ?
De ce ascunzi ce simti si nu vrei spui ?
Spune-mi..Si promit ca nu mai zic nimanui
Promit ca totul o sa ramana intre noi,
Promit ca vom valorifica cifra DOI.
Dar pana a mai spune ceva,am nevoie sa un raspuns
Spune-mi ca ma placi,si este de-ajuns.

Iubirea.O conceptie realista.

Despre iubire..cate nu s-au scris,in carti,jurnale,bloguri,scrisori,pana si in dictionar daca caut cuvantul gasesc acolo o explicatie super filozofica 50% neadevarata,caci stand si analizand-o vei trage concluzia ca nu sunt decat niste cuvinte insirate de un om care habar n-are ce scrie…iubirea nu o exprimi in cuvinte,ci in fapte.
Despre iubire,s-au spus mult,se spun multe,si se vor spune in continuare…prostii filozofice si nu stiu cate cuvinte complicate care in esenta inseamna nimic.Vreti sa va zic traducerea universala a ceva scris despre iubire? BLA BLA BLA.
Iubirea e un lucru pozitiv ah?Ai nu mai spune..si atunci de ce din cauza ei suferim,plangem,ne aruncam de pe bloc,ne taiem venele,luam pastile,ne aruncam in fantana,sau mai stiu eu ce puii mei facem.Daca ma gandesc,nu e nimic frumos in iubire.La inceput suferi,ca nu stii daca sentimentul reciproc,si de aici se bifurca 2 cazuri: ori sentimentul nu e reciproc,deci in concluzie nu ai avut parte decat de suferinta,ori sentimentul e reciproc si ajungi sa ai parte de momente frumoase,dar dupa ce fructul iubii se consuma si dragostea ajunge la cotorul amar,urmeaza iar suferinta din cauza despartirii.Concluzie: din cele 3 parti ale unei relatii,2 rele,una buna,predomina suferinta.
Si aici vorbesc despre iubire,sentimente,nu de chestii gen imi place un tip ca e bun,si hai sa fiu cu el ,dar nu stiu daca stau mai mult de 2 saptamani,hai maxim o luna ca dupa ma plictisesc.
Spunem atat de usor TE IUBESC,cand cuvantul are o cantitate grea,cu care noi ne jucam de parca ar fi un fulg de nea…o zicem superficial,ca asa se poarta,nu conteaza daca persoanele simt sau nu asta.
Iubire adevarata?Poate exista,dar dupa 20-25 de ani,cand ti se mai coace mintea si incepi sa pui suflet in relatia pe care o cladesti,nu acum,la 16-17 ani ,cand esti cu cineva doar ca e buna/buna,nu ca simti tu nu stiu ce.Asta e vrajeala,ce simti?Ca daca ti se pune o intrebare despre personalitatea perechii,habar nu ai sa raspunzi.Daca ai iubi ai fi in stare de orice,si crede-ma,nu esti,ca daca ti se spune sa faci un anumit sacrifiu strambi din nas.
Nu am iubit niciodata,nu stiu daca o sa iubesc vreodata..poate,undeva in viitor,nu acum.Plac,asa e,si da,sunt ipocrita.Scriu ca, chestiile scrise de dragoste nu sunt decat niste bla bla bla-uri cand defapt blog-ul meu e plin de astfel de dulceturi siropoase.Spun ca ne jucam cu TE IUBESC-ul,si zic ca ne batem joc de acest cuvant cand in esenta si eu fac accelasi lucru,spun “te iubesc” drept multumire mai oricui pentru orice chestiuta cu care am fost favorizata.
Da,probabil e prima mea postare mai realist scrisa,pe limbaj -modern-,pe care orice om,chit ca are praf in loc de creier ar intelege-o.Da, pur si simplu am simtit nevoia sa scriu,e un mod de-al meu de a ma descarca,mai ales cand esti inconjurat uneori de atata …prostie ca sa zic asa.
Nu am scris despre un subiect anume,nici nu am pus in versuri,e asa,un fel de monolog cu mine si cu lumea care citeste aceasta postare,o reflectare aspura acestui subiect..
Poate am dreptate,poate au fost doar niste aberatii d-ale mele in niste randuri...Ramane la aprecierea voastra. :)

De maine o sa fiu alta persoana!

De cate ori nu am zis asta,fiecare dintre noi,macar o data in viata,ca de maine vom lua totul de la capat,ca vom fi alte persoane,ca ne vom schimba..Dar asta numai teoretic..Dar oare vreodata practic?Si daca da,cat % ne-am straduit?Nu mai mult de 10% ,in caz de nu am reusit,pentru ca ajungeam la concluzia ca nu ne putem schimba.GRESIT!PUTEM!Nu vrem insa si nu ne chinuim destul..nu exersam,dar vrem rezultate.Nu obtinem rezultate si ne plangem,lasam totul balta,si totul revine la normal.
Oare de ce?Pentru ca inca nu a venit in viata un moment care sa ne stimuleze suficient,un moment care sa ne marcheze destul incat NIMIC SA NU NE SCHIMBE HOTARAREA.
Pentru mine..pot sa zic ca a venit momentul..Sa ma schimb!Sa fiu altcineva,sa renunt la vechiul EU,sa imi fac alte obiceiuri..De ce?Pentru ca in viata mea a aparut un eveniment ce m-a marcat,ce m-a facut sa reflectez asupra persoanei mele si sa trag o concluzie..Probabil schimbarea nu va fi in bine,dar totusi multumesc acelei persoane ca m-a facut sa realizez ceea ce am realizat.
Probabil nu vei intelege schimbarea,pentru ca nu vei stii cum ERA vechiul eu si cum VA FI noul eu.
Pai..VECHIUL EU?Naiv,sensibil,visator,optimist,deschis,plin de sperante,prietenos,dragastos,mereu vesel,imatur,inocent.Pot spune ca este istorie.Poate au mai fost lucruri ce mi-au dat un branci spre schimbare,dar nu a fost niciunul indeajuns de mare incat sa ma faca sa trec pragul,niciunul pana acum.
Ceea ce imi propun,e sa o iau de la capat,dar intr-un alt stil,cu noi conceptii si noi caracteristici..NOUL EU?Matur,inchis,realist,rece.4 cuvinte ce definesc perfect ingredientele unei vieti fara suferinta,durere,complicatii.
Nu stiu cat de buna este alegerea mea,dar poate urmatoarele intrebari cu raspuns subinteles te vor face sa imi intelegi alegerea..De ce crezi in toata lumea si apoi sa fii dezamagit?De ce sa visezi,sa traiesti intr-o lume roz ca apoi sa realizezi ca nu are nimic de-a face cu realitatea?De ce sa iubesti si sa primesti drept rasplata batjocura?De ce sa fii naiv ca lumea sa poata profita de tine?De ce sa fii deschis,sa iti deschizi sufletul in fata unei persoane ca apoi ea sa ti-l calce in picioare?De ce sa nu gandesti situatia la rece si matur,in loc sa actionezi impulsiv si apoi sa suferi consecintele?
Am dreptate?Eu zic ca da..16 ani..Sa realizez un lucru.Poate a durat prea mult,sau poate nu,poate voi reusi,sau poate nu..Poate nici acest branci nu este destul de mare,insa stiu stiu ca este cel mai marcant de pana acum..Si spre binele meu sper ca voi reusi sa imi tin promisiunea..
Si nu pot sa zic decat un singur lucru..II MULTUMESC CA M-A TREZIT LA REALITATE.

Tu!

Nu crede tot ce te-nconjoara ca e-nselator
Nu crede mai ales in vorbele d-amor
Chiar de te priveste patrunzator
Chiar de un moment capeti un fior
Nu-ti vinde sufletul pe 2 ochi mincinosi si goi
Caci nu-ti vor da iubire..ci doar amar inapoi
Chiar de-ti zambeste colorat si dulce
Chiar de buzele lui in paradis ar putea sa te arunce
Nu-ti vinde sufletul pe-un zambet si pe-o buza
Chiat de te-a mintit ca pentru el esti o muza
A mintit multe si le-a dezamagit
Nu esti nici prima nici ultima la care a dorit
Chiar de-ncearca sa te-atinga usor,sa te dezmierde
Nu te lasa vrajita,de vorbe nu te pierde
Caci mana de pe san va ajunge usor catre suflet si sa stii
Ca de pe san o poti indeparta cu un gest, dar pe suflet de se va ivi
Nu o vei putea da la o partea asa usor
Caci iti va implanta in suflet drogul numit amor
Va incerca cu vorbe ca sa te zapaceasca
Va incerca usor sa te inmarmureaca
Va incerca sa-ti caute punctul sensibil si de el sa se foloseasca
Dar tu nu te increde intr-o minciuna copilareasca
Daa..Va vrea usor si incet sa te sarute
Sperand ca cu aceasta va fi pentru tine unul din lucrurile CE TREBUIE AVUTE
Va crede ca a reusit scopul sa-l dobandeasca
Si anume acela sa te indragosteasca
Iar tu ca pe o aventura vei lua totul
Pana intr-un moment cand in sufletu-ti va ocupa locul
Te va atrage tot,in gandire,in gesturi,in iubire
Si veti face planuri,nu vei sti ce e aia dezamagire
Pana intr-o zi cand se va plictisi
Iar tu pentru el o alta pagina din viata vei fi
Va intoarce foaia si istorie te vei numi
Atunci acel spus odata va pali
Si totul pentru tine va insemna durere si pustietate
Nu il vei putea da asa usor din viata ta la o parte
Pe cand el nu va fi afectat nici o secunda macar
Nu va sti ce e ala amar
Pentru el nu ai fost decat o alta aventura
O fiinta umana numita “FEMEIE”,doar o faptura
Folosita pentru a-si satisface nevoile corporale
Folosita de punctele sale senzuale
Aruncata in uitare,parasita-n disperare
Care nu-si va reveni decat la a lui chemare…
Poate intr-o zi isi va reveni
Si speram ca adevarata iubire va gasi
Dar pana atunci mai bine placi decat sa iubesti
Si mai bine tu sa fii aceea care parasesti.

Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot?

Totul a inceput atat de simplu...o privire,2 ochi,o speranta si-un vis...lumi prefacute din aur ajustate cu praf roz si o bila rotunda de cristal ce apara visul de gandirile in putrefactie ce dizolva speranta..
Era atat de bine,doar EA era alaturi de tine,ea te intelegea,ea si numai ea exista..Nu era posibilitatea infiltrarii raului absolut sau a dorintei malefice...
Dezvirginarea sufleteasca cauzata de ura si dispret refac paradisul pierdut si-l substituie cu un singur suras ..o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.
Rautate,zgarcenie,dispret,ura,hidosenie...oricat de apasatoare ar fi aceste cuvinte inocenta pura spulbera dintr-o atingere,caci sub influenta farmecului basmic va cuprinde in brate si va strange plina de caldura pana cand va preface totul intr-un praf colorat..si va transforma fiecare cuvant si fapta intr-o icoana..icoana inimii si-a amintirilor.
EA..Ea poate fi o padure,un basm,un vis,o caleasca,un print,un zambet,o privire..Poate fi orice,oricum,oricand si oriunde..Este o bucata ta de lut in fata careia privesti nedumerit si sufli sperand ca in urma inspiratiei sa ramana ceea ce sufletul ti-a contopit cu zambetele in minte..O proiectie a ceea ce tu visai,a ceea ce tu doreai.
Acum foloseste-ti privirea,ofera-i mister!Foloseste-ti zambetul,fa-o vie!Foloseste-ti imaginatia,fa-o originala,fa-o sa fie numai a ta!Foloseste-ti sufletul si nu regreta nimic..Fii tu,fii pur,fii inocent:si transforma acea bucata de lut lipsita de suflu in cel mai sfant lucru avut pe pamant..si invata sa o pretuiesti...
Cand EA va muri, cadavul se va numi adult si va intra in societatea IADULUI sub scalavia Diavolului...Cand primavara tineretii se va sfarsi,epoca seaca a grijilor se va dezulantui sub mania fortelor adulterine.
Da-i radacina!Ce-ai facut?Fara radacina nu va ramane in suflet,va fi doar o alta floare primaveratica ce se va ofili si va trece in putrefactie pana va fi data uitarii..
Da,da,da!!TU,despre tine vorbesc COPILARIE,nu te simti?Caci eu te-am pierdut undeva in trecut si inca tanjesc dupa atingerea ta,dupa tine..Te vreau inapoi,vreau sa-mi redai suflul,m-am saturat sa fiu un cadavru..Ahhh,tu,copilarie!!Esti...acea perioada a vietii umane, intermediara intre idiotia prunciei si nebunia tineretii – la doi pasi de pacatele maturitatii si la trei de regretele batranetii..Incep sa calc pe sticla,si ma doare.Vino si salveaza-ma copilarie,caci sufletul mi-e ratacit,memoria pierduta,tu esti singura mea boaba de lumina intr-un cazan intunecat si innecat de teroare..

Sfintenie si sexualitate..

Pe carari batute pasesti singuratic si ingandurat
La privirea golasa ce dintr-o clipire te-a dezmierdat
Si la zambetul pueril ce ti-a transformat sufletul amar intr-o comoara
O comoara ce ascunde marfa pretioasa ce odinioara
Era neatinsa,pura ,slava neprihanitului inocent
Comoara este inima ce zdrobita se taraste lent
Catre iesire,dar scapare catre paradis nu exista
Insa ranita si dezbracata de speranta cauta iubirea ...si persista
Cauta sa gaseasca dansul unic care duce spre puritatea morala
Si nu renunta ,lupta din greu pana la verdictia finala
Pana cand esecul o va calca in picioare si o frange-n mii de bucatele
Facand-o de ras,aratandu-i in public slabiciunea si partile rele
Ce defapt nu exista,sunt doar minciuni spulberate,nascute din nimic
Insa sufletul razboinic se va ridica din rusine ca un adevarat erou ce voinic
A capatat viata,caci dincolo de scena statea ascunsa iubirea,spre a salva sufletul zdrobit
Sufletul a simtit asta si a incetat spre a fi umilit
Iubirea-si intinde aripile gratioase catre sufletul dezvirginat de puritate
Ii reda decenta si reputatia de inocenta , neprihanire si-l contopeste cu zambete colorate
Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea
Ard pana si din Diavol prezumtia si viclenia ce rea
Dar in viata invatam ca noi doar sufletul il avem,suntem zilnic calcati in picioare de ura
Asteptam iubirea ADEVARATA sa ne salveze din abisul lipsit de caldura
Si sa ne duca pe culmile Paradisului neatins si luminat
Dar pana atunci totusi ne lasam de un alt suflet in picioare calcat.

Pur si simplu..INCEP SA (TE) IUBESC!

Privesc aiurita pe geam.Ploua –din nou- .Se presupune ca e vara,dar pana acum nu s-a dovedit a fi chiar asa.Si totusi...Ce conteaza?Atata timp cat sufletul mi-e senin putin imi pasa cum e cerul!
Pun capul pe perna,inchid ochii..dar deodata ma trezesc si simt ca nu mai sunt in patul meu moale cu arcurile scoase.
Sunt intr-o gradina..de flori.Stai,nu!!Sunt pe un culoar,un culoar plin de flori.Inspir adanc si privesc aiurita in jur incercand sa inteleg unde ma aflu.Simt ca am mai fost aici:culoarul,usile..imi par cunoscute.
Ma ghemuiesc intr-un colt si astept..Privesc in jur si deodata imi zic “Stiu culoarul asta.Stiu zona asta.Am mai fost aici!”.E a doua oara cand ajung in aceasta lume ,in subconstientul meu.Doar ca..totul e diferit acum..nu mai simt mirosul de praf tihnit,ci doar mireasma trandafirilor ce te imbie placut.
Ajung in fata unei usi.Stateam si ma uitam,si imi aminteam ca aceasta e camera care mi-a provocat atata durere..Camera interzisa.Hotarasc sa intru,sa pun capat a ceea ce-n trecut nu fusesem in stare.Deschid usa,asteptandu-ma sa fiu din nou cuprinsa de chinuri groaznice sufletesti.
Intru..Teama ma cuprinde..Pasesc.Nimic!Nu simt nimic.Si-a facut oare timpul timp sa treaca si pe la mine?Asa se pare..Incep sa dau ocol camerei,inspectand-o,pana cand am ajuns la fotografia acelui EL ce m-a facut sa sufar in trecut.Izbucnesc in ras,poza e alb-negru ,lipsita de valoare si chiar de sentimente.Nu imi venea sac red,oare ce se intamplase?Puteam sa jur ca daca acum cateva zile m-as fi gandit la EL as fi izbucnit in plans..Oare timpul si-a facut timp sa-mi faca o vizita sau..
Dar ce se aude?Un cantec de dragostes ma atrage in camera de peste drum,ma ademeneste asa cum cantecele sirenelor ademenesc marinarii spre moarte..doar ca..eu nu ma indreptam spre moarte,ci spre necunocut.
Vad un baiat,cu o harpa in mana..canta.Sta cu spatele,nu pot observa prea multe..doar ca..e brunet si pare destul de inalt.
Ma apropii curioasa de el;se intoarce spre mine:ochii lui mari si negrii m-au facut sa ma pierd in necunoscut iar zambetul dulce si buzele rosii ma provocau sa le musc,sa le sarut usor.
Ne priveam unul pe altul tacuti si ne sorbeam din priviri.M-a luat in brate..simteam cum mi se topesc picioarele,cum pamantul zburda sub mine de fericire.M-a privit adanc si-a vrut sa ma sarute.Dar cand buzele lui pareau a ma vrea,totul s-a evaporat.Am ajuns din nou in patul meu cu arcurile scoase,uitandu-ma pe geam si meditand.
De ce subconstientul meu era atat de fericit si cu un aer proaspat si dulce?Ce-a vrut sa fie acel baiat?Il stiam..era…offff..si camera in care am trait clipe de cosmar ajunsese a fi o camera lipsita de suflu.Cum reusisem sa inchid acel capitol?A fost oare timpul?Nu reuseam sa gasesc niciun raspuns.
Ma pun cu capul pe perna.Inchid ochii.Ultimul gand inainte de a adormi a fost raspunsul la intrebarile ce m-au framantat pana atunci: nu era timpul responsabil,pur si simplu..era DRAGOSTEA.
Incepeam sa realizez un lucru:MA INDRAGOTESC!
Si poate..acest EL este de data aceasta alegerea corecta..Poate EL este cel ce m-ar putea face sa simt ca eu sunt in centrul universului.

O privire logică intr-o lume ilogică

Se scurge-ncetisor pe fereastra
Un vant innecator se-aude-n glastra
A inceput sa ploua...norii au o conferinta innabusitoare
Inecand caldura..Bucuria dispare.
Zambetul pueril de pe fetele copiilor inocenti
E alungat de ploaia cea grea si de norii ce decenti
Zambesc malefic si-mping pe preamaritul soare
In bratele intunericului,locul fara de scapare.
Mandrii,isi intind bratele spre pamant
Anuntand muritorii ca soarele n-o sa apara pe cer prea curand
Si prada pare a cadea un copil ce pierdut se joaca-n praful uscat
Picaturile-l cuprind si-i lasa jocul neterminat.
Copilul zambeste..un simplu zambet colorat si pur
Au scos soarele din intunericul impur
O raza se prevede dintre nori si ia copilul-n brate
Caci doar c-un simplu zambet a dat lumii sperante
Si-a reusit s-aduca soarele pe cer
Sa izbeasca norii-ntuneric si ploaia catre zid
Si a facut asta inocent..nu dorind!
In viata un simplu zambet poate face minuni ravasitoare
Dar ce mai conteaza cand exista frica si dorinta de razbunare?
Ce mai conteaza cand ne-ascundem sub nori?
Ne place sa credem ca viata are-o mie de culori
Iar cand o povara apare ne place sa fugim departe
Ne place sa credem ca relele sunt moarte
Dar adevarul este ca inocenta si puritatea nu ne mai pot salva caci nu mai exista
Si nu pot sa zic decat un singur lucru..Cu toate acestea,RAUTATEA persista.

Iubesc..Sau nu?

E frig..Sau poate mi`e frig mie..Sau poate sunt doar sentimentele mele ce incearca sa evedeze din colapsul amintirilor…si`un val de aer rece ma invaluie brusc;cad.Dar unde?E prima oara cand pasesc acest taram,cand simt acest aer,cand gust din acest praf tihnit si cand simt ca inca mai exista o cale.
Sunt pe un culoar.Cate usi!!Fiecare cu cate o alta culoare:rosu,verde,negru…fiecare usa isi are povestea;dar una e intre-deschisa;intru..insa ma doare.Simt cum tot corpul e molesit si incep sa plang.Cad in genunchi:nu ma pot ridica si plang incontinuu;realizez incet-incet ca lumea in care ma aflu nu e decat subconstientul meu si usa in care am intrat e decat un trist pasaj din viata mea,un pasaj pe care nu l-am putut inchide,un pasaj pe care l-am lasat intre-deschis cu speranta ca intr`o zi ma voi intoarce si voi termina jocul inceput.Insa realizez ca ma afecteaza mai mult decat credeam si jocul periculos pe care il joc poate ajunge sa ma distruga cu totul.
Gandidu`ma ca trebuie sa reusesc,un fior de incredere ma cuprinde si hotarasc sa merg mai departe si sa inchid odata pentru totdeauna usa deschisa.Pasesc usor,lasand in urma talpi incarcate cu emotii,simt cum respir greu si aerul devine din ce in ce mai rarefiat. Ceata face intelegerea lumii in care mai aflu mai dificila decat credeam,insa observ deodata o noptiera prafuita.Pe ea o poza,o amintire a LUI,a baiatului ce m-a facut sa cutremur,sa plang,sa sufar!!E amintirea ascunsa intr`un colt de suflet cu scopul de a nu mai arunca spini in inima,caci usa catre EL era deschisa rar;insa iubirea pentru EL a rupt lacatele ruginite ale usii si a facut suferinta sa se dezlantuie;
Zambetul colorat si privirea inocenta,privirile ascunse pe care mi le arunca,indiferenta cu care ma trata si totusi dragostea pe care aveam impresia ca mi`o poarta nu faceau decat sa-mi sadeasca in suflet ideea ca EL ma iubeste..Si ideea se imbogatea cu fiecare zi,fiecare privire a lui ma infiora si ma facea fericita;
Admiram de la distanta,simteam cum privirile noastre se intrepatrund,simteam cu ma vrea si nu stia cum sa mi`o zica,stiam ca il vreau si nu stiam cum sa ii spun.
Insa rememorarea a tot ceea ce fusese aruncat intr`un colt al inimii ma durea atat de tare,fiecare osisor din corp il auzeam trosnind si singurul gust pe care`l mai simteam era amarul.
Nu am mai putut rezista -am luat rama amitirii si am aruncat`o de perete- sticla s-a sfaramat,insa amintirea lui nu.M-am intors brusc cu spatele si am inceput sa fug;ochii mari si inrositi de atata plans,si lacrimile care nu se mai opreau ma faceau sa realizez cat de mult il iubesc si orice as face sa il uit e in zadar.
Ajung pe culoarul ticsit de atatea scene de-ale mele si ma intorc cu fata catre usa.Nu mai am puterea necesara s`o inchid,nu stiu daca am avut`o vreodata,si nici nu stiu daca o sa o am ...dar totusi cineva trebuie sa o faca.Dar cine?Singurul care o poate face e timpul..Insa nu se stie cand acesta va trece si pe la mine,prin sufletul meu,prin inima mea,si va pune odata pentru totdeauna un lacat mare,puternic si indistructibil,si va cimenta durerea inradacinata in adancu`mi.
Pana atunci insa,voi invata sa lupt cu mine si cu gandurile mele..Pe holul central,ma asez ghemuita si incep sa`mi zic ca tot ce`mi doresc este sa evadez din acest infern si sa ajung inapoi in lumea mea,in viata mea monotona si lipsita de iubire,de culoare..
Nimeni nu va sti vreodata ce e cu adevarat in sufletul meu,ce simt..nimeni nu va putea intelege;de` voi incerca vreodata sa impartasesc ce simt tot ce voi obtine vor fi alte vorbe incarcate cu durere pe care le voi primi ca niste sulite infipte in spate.
Si singurul lucru ce m-a facut sa revin acolo de unde plecasem,a fost o vorba suieratoare ce`mi rasuna si acum in minte:
"Uita de lume,de sentimente,de suflete pereche,de soapte la ureche.Fii rece"
Voi reusi oare sa urmez acest sfat?Spre binele meu,sper ca da..insa nu stiu daca voi reusi,nu stiu daca voi inceta vreodata sa il iubesc…

Dincolo de suferinta..

E intuneric,e frig...E pustiu
Totul e atat de incolor..nici macar un pal ruginiu
In juru-mi totu-i negru,scapare nu exista
Urlu,tip si plang...Insa tacerea persista
Nu e nimeni aici,nici iesire nu e
E un loc negru fara de suflare
Incerc sa evadez dar fara vr-un succes
Ma gandesc daca la libertate o sa mai am acces
Renunt!Ma asez..Plang..Lacrima se scurge-ncetisor
E o lacrima grea plina de amor
Si de amaru-mi dor ce-n sufletu-mi ti-l port
Dar lacrima ingheata,caci locul este mort
Vazand ca n-am scapare in mine ma inchid
Descopar alta lume,taramul suferind
Aici ploua cu sange,cu maracini si spini
Ma dau un pas inapoi..Si dau d-un loc cu arini
Intorc spre cer privirea,sursa s-o descopar
E inima-n durerata..E vrea sa o acopar
Insa singura alinare e dragostea ta
Sub forma unei umbrele s-o poata proteja
2 lumi pustii fara de scapare
Unde suferinta domina si n-are-ncatusare
Lumi fara de culoare si fara inteles
Insa iubirea ta intr-o secunda i-ar da sens
Pe langa sens,culoare,sunet si caldura
Ar alunga iubirea ta intr-o clipa acea ura
Dar pana atunci raman prinsa intre lumile sfaramate
Intr-o prapastie adanca de cioburi inconjurate
Si sticla imi despica speranta si o frange
Vrea iubirea ta,nu lacrimi de sange
Dar oare tu veni-ve-ai vreodata sa ma scapi?
Sau vrei ramane pururi un eros ce t-adapi?