Privesc aiurita pe geam.Ploua –din nou- .Se presupune ca e vara,dar pana acum nu s-a dovedit a fi chiar asa.Si totusi...Ce conteaza?Atata timp cat sufletul mi-e senin putin imi pasa cum e cerul!
Pun capul pe perna,inchid ochii..dar deodata ma trezesc si simt ca nu mai sunt in patul meu moale cu arcurile scoase.
Sunt intr-o gradina..de flori.Stai,nu!!Sunt pe un culoar,un culoar plin de flori.Inspir adanc si privesc aiurita in jur incercand sa inteleg unde ma aflu.Simt ca am mai fost aici:culoarul,usile..imi par cunoscute.
Ma ghemuiesc intr-un colt si astept..Privesc in jur si deodata imi zic “Stiu culoarul asta.Stiu zona asta.Am mai fost aici!”.E a doua oara cand ajung in aceasta lume ,in subconstientul meu.Doar ca..totul e diferit acum..nu mai simt mirosul de praf tihnit,ci doar mireasma trandafirilor ce te imbie placut.
Ajung in fata unei usi.Stateam si ma uitam,si imi aminteam ca aceasta e camera care mi-a provocat atata durere..Camera interzisa.Hotarasc sa intru,sa pun capat a ceea ce-n trecut nu fusesem in stare.Deschid usa,asteptandu-ma sa fiu din nou cuprinsa de chinuri groaznice sufletesti.
Intru..Teama ma cuprinde..Pasesc.Nimic!Nu simt nimic.Si-a facut oare timpul timp sa treaca si pe la mine?Asa se pare..Incep sa dau ocol camerei,inspectand-o,pana cand am ajuns la fotografia acelui EL ce m-a facut sa sufar in trecut.Izbucnesc in ras,poza e alb-negru ,lipsita de valoare si chiar de sentimente.Nu imi venea sac red,oare ce se intamplase?Puteam sa jur ca daca acum cateva zile m-as fi gandit la EL as fi izbucnit in plans..Oare timpul si-a facut timp sa-mi faca o vizita sau..
Dar ce se aude?Un cantec de dragostes ma atrage in camera de peste drum,ma ademeneste asa cum cantecele sirenelor ademenesc marinarii spre moarte..doar ca..eu nu ma indreptam spre moarte,ci spre necunocut.
Vad un baiat,cu o harpa in mana..canta.Sta cu spatele,nu pot observa prea multe..doar ca..e brunet si pare destul de inalt.
Ma apropii curioasa de el;se intoarce spre mine:ochii lui mari si negrii m-au facut sa ma pierd in necunoscut iar zambetul dulce si buzele rosii ma provocau sa le musc,sa le sarut usor.
Ne priveam unul pe altul tacuti si ne sorbeam din priviri.M-a luat in brate..simteam cum mi se topesc picioarele,cum pamantul zburda sub mine de fericire.M-a privit adanc si-a vrut sa ma sarute.Dar cand buzele lui pareau a ma vrea,totul s-a evaporat.Am ajuns din nou in patul meu cu arcurile scoase,uitandu-ma pe geam si meditand.
De ce subconstientul meu era atat de fericit si cu un aer proaspat si dulce?Ce-a vrut sa fie acel baiat?Il stiam..era…offff..si camera in care am trait clipe de cosmar ajunsese a fi o camera lipsita de suflu.Cum reusisem sa inchid acel capitol?A fost oare timpul?Nu reuseam sa gasesc niciun raspuns.
Ma pun cu capul pe perna.Inchid ochii.Ultimul gand inainte de a adormi a fost raspunsul la intrebarile ce m-au framantat pana atunci: nu era timpul responsabil,pur si simplu..era DRAGOSTEA.
Incepeam sa realizez un lucru:MA INDRAGOTESC!
Si poate..acest EL este de data aceasta alegerea corecta..Poate EL este cel ce m-ar putea face sa simt ca eu sunt in centrul universului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu