Pe carari batute pasesti singuratic si ingandurat
La privirea golasa ce dintr-o clipire te-a dezmierdat
Si la zambetul pueril ce ti-a transformat sufletul amar intr-o comoara
O comoara ce ascunde marfa pretioasa ce odinioara
Era neatinsa,pura ,slava neprihanitului inocent
Comoara este inima ce zdrobita se taraste lent
Catre iesire,dar scapare catre paradis nu exista
Insa ranita si dezbracata de speranta cauta iubirea ...si persista
Cauta sa gaseasca dansul unic care duce spre puritatea morala
Si nu renunta ,lupta din greu pana la verdictia finala
Pana cand esecul o va calca in picioare si o frange-n mii de bucatele
Facand-o de ras,aratandu-i in public slabiciunea si partile rele
Ce defapt nu exista,sunt doar minciuni spulberate,nascute din nimic
Insa sufletul razboinic se va ridica din rusine ca un adevarat erou ce voinic
A capatat viata,caci dincolo de scena statea ascunsa iubirea,spre a salva sufletul zdrobit
Sufletul a simtit asta si a incetat spre a fi umilit
Iubirea-si intinde aripile gratioase catre sufletul dezvirginat de puritate
Ii reda decenta si reputatia de inocenta , neprihanire si-l contopeste cu zambete colorate
Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea
Ard pana si din Diavol prezumtia si viclenia ce rea
Dar in viata invatam ca noi doar sufletul il avem,suntem zilnic calcati in picioare de ura
Asteptam iubirea ADEVARATA sa ne salveze din abisul lipsit de caldura
Si sa ne duca pe culmile Paradisului neatins si luminat
Dar pana atunci totusi ne lasam de un alt suflet in picioare calcat.
sâmbătă, 31 iulie 2010
marți, 13 iulie 2010
Pur si simplu..INCEP SA (TE) IUBESC!
Privesc aiurita pe geam.Ploua –din nou- .Se presupune ca e vara,dar pana acum nu s-a dovedit a fi chiar asa.Si totusi...Ce conteaza?Atata timp cat sufletul mi-e senin putin imi pasa cum e cerul!
Pun capul pe perna,inchid ochii..dar deodata ma trezesc si simt ca nu mai sunt in patul meu moale cu arcurile scoase.
Sunt intr-o gradina..de flori.Stai,nu!!Sunt pe un culoar,un culoar plin de flori.Inspir adanc si privesc aiurita in jur incercand sa inteleg unde ma aflu.Simt ca am mai fost aici:culoarul,usile..imi par cunoscute.
Ma ghemuiesc intr-un colt si astept..Privesc in jur si deodata imi zic “Stiu culoarul asta.Stiu zona asta.Am mai fost aici!”.E a doua oara cand ajung in aceasta lume ,in subconstientul meu.Doar ca..totul e diferit acum..nu mai simt mirosul de praf tihnit,ci doar mireasma trandafirilor ce te imbie placut.
Ajung in fata unei usi.Stateam si ma uitam,si imi aminteam ca aceasta e camera care mi-a provocat atata durere..Camera interzisa.Hotarasc sa intru,sa pun capat a ceea ce-n trecut nu fusesem in stare.Deschid usa,asteptandu-ma sa fiu din nou cuprinsa de chinuri groaznice sufletesti.
Intru..Teama ma cuprinde..Pasesc.Nimic!Nu simt nimic.Si-a facut oare timpul timp sa treaca si pe la mine?Asa se pare..Incep sa dau ocol camerei,inspectand-o,pana cand am ajuns la fotografia acelui EL ce m-a facut sa sufar in trecut.Izbucnesc in ras,poza e alb-negru ,lipsita de valoare si chiar de sentimente.Nu imi venea sac red,oare ce se intamplase?Puteam sa jur ca daca acum cateva zile m-as fi gandit la EL as fi izbucnit in plans..Oare timpul si-a facut timp sa-mi faca o vizita sau..
Dar ce se aude?Un cantec de dragostes ma atrage in camera de peste drum,ma ademeneste asa cum cantecele sirenelor ademenesc marinarii spre moarte..doar ca..eu nu ma indreptam spre moarte,ci spre necunocut.
Vad un baiat,cu o harpa in mana..canta.Sta cu spatele,nu pot observa prea multe..doar ca..e brunet si pare destul de inalt.
Ma apropii curioasa de el;se intoarce spre mine:ochii lui mari si negrii m-au facut sa ma pierd in necunoscut iar zambetul dulce si buzele rosii ma provocau sa le musc,sa le sarut usor.
Ne priveam unul pe altul tacuti si ne sorbeam din priviri.M-a luat in brate..simteam cum mi se topesc picioarele,cum pamantul zburda sub mine de fericire.M-a privit adanc si-a vrut sa ma sarute.Dar cand buzele lui pareau a ma vrea,totul s-a evaporat.Am ajuns din nou in patul meu cu arcurile scoase,uitandu-ma pe geam si meditand.
De ce subconstientul meu era atat de fericit si cu un aer proaspat si dulce?Ce-a vrut sa fie acel baiat?Il stiam..era…offff..si camera in care am trait clipe de cosmar ajunsese a fi o camera lipsita de suflu.Cum reusisem sa inchid acel capitol?A fost oare timpul?Nu reuseam sa gasesc niciun raspuns.
Ma pun cu capul pe perna.Inchid ochii.Ultimul gand inainte de a adormi a fost raspunsul la intrebarile ce m-au framantat pana atunci: nu era timpul responsabil,pur si simplu..era DRAGOSTEA.
Incepeam sa realizez un lucru:MA INDRAGOTESC!
Si poate..acest EL este de data aceasta alegerea corecta..Poate EL este cel ce m-ar putea face sa simt ca eu sunt in centrul universului.
Pun capul pe perna,inchid ochii..dar deodata ma trezesc si simt ca nu mai sunt in patul meu moale cu arcurile scoase.
Sunt intr-o gradina..de flori.Stai,nu!!Sunt pe un culoar,un culoar plin de flori.Inspir adanc si privesc aiurita in jur incercand sa inteleg unde ma aflu.Simt ca am mai fost aici:culoarul,usile..imi par cunoscute.
Ma ghemuiesc intr-un colt si astept..Privesc in jur si deodata imi zic “Stiu culoarul asta.Stiu zona asta.Am mai fost aici!”.E a doua oara cand ajung in aceasta lume ,in subconstientul meu.Doar ca..totul e diferit acum..nu mai simt mirosul de praf tihnit,ci doar mireasma trandafirilor ce te imbie placut.
Ajung in fata unei usi.Stateam si ma uitam,si imi aminteam ca aceasta e camera care mi-a provocat atata durere..Camera interzisa.Hotarasc sa intru,sa pun capat a ceea ce-n trecut nu fusesem in stare.Deschid usa,asteptandu-ma sa fiu din nou cuprinsa de chinuri groaznice sufletesti.
Intru..Teama ma cuprinde..Pasesc.Nimic!Nu simt nimic.Si-a facut oare timpul timp sa treaca si pe la mine?Asa se pare..Incep sa dau ocol camerei,inspectand-o,pana cand am ajuns la fotografia acelui EL ce m-a facut sa sufar in trecut.Izbucnesc in ras,poza e alb-negru ,lipsita de valoare si chiar de sentimente.Nu imi venea sac red,oare ce se intamplase?Puteam sa jur ca daca acum cateva zile m-as fi gandit la EL as fi izbucnit in plans..Oare timpul si-a facut timp sa-mi faca o vizita sau..
Dar ce se aude?Un cantec de dragostes ma atrage in camera de peste drum,ma ademeneste asa cum cantecele sirenelor ademenesc marinarii spre moarte..doar ca..eu nu ma indreptam spre moarte,ci spre necunocut.
Vad un baiat,cu o harpa in mana..canta.Sta cu spatele,nu pot observa prea multe..doar ca..e brunet si pare destul de inalt.
Ma apropii curioasa de el;se intoarce spre mine:ochii lui mari si negrii m-au facut sa ma pierd in necunoscut iar zambetul dulce si buzele rosii ma provocau sa le musc,sa le sarut usor.
Ne priveam unul pe altul tacuti si ne sorbeam din priviri.M-a luat in brate..simteam cum mi se topesc picioarele,cum pamantul zburda sub mine de fericire.M-a privit adanc si-a vrut sa ma sarute.Dar cand buzele lui pareau a ma vrea,totul s-a evaporat.Am ajuns din nou in patul meu cu arcurile scoase,uitandu-ma pe geam si meditand.
De ce subconstientul meu era atat de fericit si cu un aer proaspat si dulce?Ce-a vrut sa fie acel baiat?Il stiam..era…offff..si camera in care am trait clipe de cosmar ajunsese a fi o camera lipsita de suflu.Cum reusisem sa inchid acel capitol?A fost oare timpul?Nu reuseam sa gasesc niciun raspuns.
Ma pun cu capul pe perna.Inchid ochii.Ultimul gand inainte de a adormi a fost raspunsul la intrebarile ce m-au framantat pana atunci: nu era timpul responsabil,pur si simplu..era DRAGOSTEA.
Incepeam sa realizez un lucru:MA INDRAGOTESC!
Si poate..acest EL este de data aceasta alegerea corecta..Poate EL este cel ce m-ar putea face sa simt ca eu sunt in centrul universului.
sâmbătă, 10 iulie 2010
O privire logică intr-o lume ilogică
Se scurge-ncetisor pe fereastra
Un vant innecator se-aude-n glastra
A inceput sa ploua...norii au o conferinta innabusitoare
Inecand caldura..Bucuria dispare.
Zambetul pueril de pe fetele copiilor inocenti
E alungat de ploaia cea grea si de norii ce decenti
Zambesc malefic si-mping pe preamaritul soare
In bratele intunericului,locul fara de scapare.
Mandrii,isi intind bratele spre pamant
Anuntand muritorii ca soarele n-o sa apara pe cer prea curand
Si prada pare a cadea un copil ce pierdut se joaca-n praful uscat
Picaturile-l cuprind si-i lasa jocul neterminat.
Copilul zambeste..un simplu zambet colorat si pur
Au scos soarele din intunericul impur
O raza se prevede dintre nori si ia copilul-n brate
Caci doar c-un simplu zambet a dat lumii sperante
Si-a reusit s-aduca soarele pe cer
Sa izbeasca norii-ntuneric si ploaia catre zid
Si a facut asta inocent..nu dorind!
In viata un simplu zambet poate face minuni ravasitoare
Dar ce mai conteaza cand exista frica si dorinta de razbunare?
Ce mai conteaza cand ne-ascundem sub nori?
Ne place sa credem ca viata are-o mie de culori
Iar cand o povara apare ne place sa fugim departe
Ne place sa credem ca relele sunt moarte
Dar adevarul este ca inocenta si puritatea nu ne mai pot salva caci nu mai exista
Si nu pot sa zic decat un singur lucru..Cu toate acestea,RAUTATEA persista.
Un vant innecator se-aude-n glastra
A inceput sa ploua...norii au o conferinta innabusitoare
Inecand caldura..Bucuria dispare.
Zambetul pueril de pe fetele copiilor inocenti
E alungat de ploaia cea grea si de norii ce decenti
Zambesc malefic si-mping pe preamaritul soare
In bratele intunericului,locul fara de scapare.
Mandrii,isi intind bratele spre pamant
Anuntand muritorii ca soarele n-o sa apara pe cer prea curand
Si prada pare a cadea un copil ce pierdut se joaca-n praful uscat
Picaturile-l cuprind si-i lasa jocul neterminat.
Copilul zambeste..un simplu zambet colorat si pur
Au scos soarele din intunericul impur
O raza se prevede dintre nori si ia copilul-n brate
Caci doar c-un simplu zambet a dat lumii sperante
Si-a reusit s-aduca soarele pe cer
Sa izbeasca norii-ntuneric si ploaia catre zid
Si a facut asta inocent..nu dorind!
In viata un simplu zambet poate face minuni ravasitoare
Dar ce mai conteaza cand exista frica si dorinta de razbunare?
Ce mai conteaza cand ne-ascundem sub nori?
Ne place sa credem ca viata are-o mie de culori
Iar cand o povara apare ne place sa fugim departe
Ne place sa credem ca relele sunt moarte
Dar adevarul este ca inocenta si puritatea nu ne mai pot salva caci nu mai exista
Si nu pot sa zic decat un singur lucru..Cu toate acestea,RAUTATEA persista.
vineri, 9 iulie 2010
Iubesc..Sau nu?
E frig..Sau poate mi`e frig mie..Sau poate sunt doar sentimentele mele ce incearca sa evedeze din colapsul amintirilor…si`un val de aer rece ma invaluie brusc;cad.Dar unde?E prima oara cand pasesc acest taram,cand simt acest aer,cand gust din acest praf tihnit si cand simt ca inca mai exista o cale.
Sunt pe un culoar.Cate usi!!Fiecare cu cate o alta culoare:rosu,verde,negru…fiecare usa isi are povestea;dar una e intre-deschisa;intru..insa ma doare.Simt cum tot corpul e molesit si incep sa plang.Cad in genunchi:nu ma pot ridica si plang incontinuu;realizez incet-incet ca lumea in care ma aflu nu e decat subconstientul meu si usa in care am intrat e decat un trist pasaj din viata mea,un pasaj pe care nu l-am putut inchide,un pasaj pe care l-am lasat intre-deschis cu speranta ca intr`o zi ma voi intoarce si voi termina jocul inceput.Insa realizez ca ma afecteaza mai mult decat credeam si jocul periculos pe care il joc poate ajunge sa ma distruga cu totul.
Gandidu`ma ca trebuie sa reusesc,un fior de incredere ma cuprinde si hotarasc sa merg mai departe si sa inchid odata pentru totdeauna usa deschisa.Pasesc usor,lasand in urma talpi incarcate cu emotii,simt cum respir greu si aerul devine din ce in ce mai rarefiat. Ceata face intelegerea lumii in care mai aflu mai dificila decat credeam,insa observ deodata o noptiera prafuita.Pe ea o poza,o amintire a LUI,a baiatului ce m-a facut sa cutremur,sa plang,sa sufar!!E amintirea ascunsa intr`un colt de suflet cu scopul de a nu mai arunca spini in inima,caci usa catre EL era deschisa rar;insa iubirea pentru EL a rupt lacatele ruginite ale usii si a facut suferinta sa se dezlantuie;
Zambetul colorat si privirea inocenta,privirile ascunse pe care mi le arunca,indiferenta cu care ma trata si totusi dragostea pe care aveam impresia ca mi`o poarta nu faceau decat sa-mi sadeasca in suflet ideea ca EL ma iubeste..Si ideea se imbogatea cu fiecare zi,fiecare privire a lui ma infiora si ma facea fericita;
Admiram de la distanta,simteam cum privirile noastre se intrepatrund,simteam cu ma vrea si nu stia cum sa mi`o zica,stiam ca il vreau si nu stiam cum sa ii spun.
Insa rememorarea a tot ceea ce fusese aruncat intr`un colt al inimii ma durea atat de tare,fiecare osisor din corp il auzeam trosnind si singurul gust pe care`l mai simteam era amarul.
Nu am mai putut rezista -am luat rama amitirii si am aruncat`o de perete- sticla s-a sfaramat,insa amintirea lui nu.M-am intors brusc cu spatele si am inceput sa fug;ochii mari si inrositi de atata plans,si lacrimile care nu se mai opreau ma faceau sa realizez cat de mult il iubesc si orice as face sa il uit e in zadar.
Ajung pe culoarul ticsit de atatea scene de-ale mele si ma intorc cu fata catre usa.Nu mai am puterea necesara s`o inchid,nu stiu daca am avut`o vreodata,si nici nu stiu daca o sa o am ...dar totusi cineva trebuie sa o faca.Dar cine?Singurul care o poate face e timpul..Insa nu se stie cand acesta va trece si pe la mine,prin sufletul meu,prin inima mea,si va pune odata pentru totdeauna un lacat mare,puternic si indistructibil,si va cimenta durerea inradacinata in adancu`mi.
Pana atunci insa,voi invata sa lupt cu mine si cu gandurile mele..Pe holul central,ma asez ghemuita si incep sa`mi zic ca tot ce`mi doresc este sa evadez din acest infern si sa ajung inapoi in lumea mea,in viata mea monotona si lipsita de iubire,de culoare..
Nimeni nu va sti vreodata ce e cu adevarat in sufletul meu,ce simt..nimeni nu va putea intelege;de` voi incerca vreodata sa impartasesc ce simt tot ce voi obtine vor fi alte vorbe incarcate cu durere pe care le voi primi ca niste sulite infipte in spate.
Si singurul lucru ce m-a facut sa revin acolo de unde plecasem,a fost o vorba suieratoare ce`mi rasuna si acum in minte:
"Uita de lume,de sentimente,de suflete pereche,de soapte la ureche.Fii rece"
Voi reusi oare sa urmez acest sfat?Spre binele meu,sper ca da..insa nu stiu daca voi reusi,nu stiu daca voi inceta vreodata sa il iubesc…
Sunt pe un culoar.Cate usi!!Fiecare cu cate o alta culoare:rosu,verde,negru…fiecare usa isi are povestea;dar una e intre-deschisa;intru..insa ma doare.Simt cum tot corpul e molesit si incep sa plang.Cad in genunchi:nu ma pot ridica si plang incontinuu;realizez incet-incet ca lumea in care ma aflu nu e decat subconstientul meu si usa in care am intrat e decat un trist pasaj din viata mea,un pasaj pe care nu l-am putut inchide,un pasaj pe care l-am lasat intre-deschis cu speranta ca intr`o zi ma voi intoarce si voi termina jocul inceput.Insa realizez ca ma afecteaza mai mult decat credeam si jocul periculos pe care il joc poate ajunge sa ma distruga cu totul.
Gandidu`ma ca trebuie sa reusesc,un fior de incredere ma cuprinde si hotarasc sa merg mai departe si sa inchid odata pentru totdeauna usa deschisa.Pasesc usor,lasand in urma talpi incarcate cu emotii,simt cum respir greu si aerul devine din ce in ce mai rarefiat. Ceata face intelegerea lumii in care mai aflu mai dificila decat credeam,insa observ deodata o noptiera prafuita.Pe ea o poza,o amintire a LUI,a baiatului ce m-a facut sa cutremur,sa plang,sa sufar!!E amintirea ascunsa intr`un colt de suflet cu scopul de a nu mai arunca spini in inima,caci usa catre EL era deschisa rar;insa iubirea pentru EL a rupt lacatele ruginite ale usii si a facut suferinta sa se dezlantuie;
Zambetul colorat si privirea inocenta,privirile ascunse pe care mi le arunca,indiferenta cu care ma trata si totusi dragostea pe care aveam impresia ca mi`o poarta nu faceau decat sa-mi sadeasca in suflet ideea ca EL ma iubeste..Si ideea se imbogatea cu fiecare zi,fiecare privire a lui ma infiora si ma facea fericita;
Admiram de la distanta,simteam cum privirile noastre se intrepatrund,simteam cu ma vrea si nu stia cum sa mi`o zica,stiam ca il vreau si nu stiam cum sa ii spun.
Insa rememorarea a tot ceea ce fusese aruncat intr`un colt al inimii ma durea atat de tare,fiecare osisor din corp il auzeam trosnind si singurul gust pe care`l mai simteam era amarul.
Nu am mai putut rezista -am luat rama amitirii si am aruncat`o de perete- sticla s-a sfaramat,insa amintirea lui nu.M-am intors brusc cu spatele si am inceput sa fug;ochii mari si inrositi de atata plans,si lacrimile care nu se mai opreau ma faceau sa realizez cat de mult il iubesc si orice as face sa il uit e in zadar.
Ajung pe culoarul ticsit de atatea scene de-ale mele si ma intorc cu fata catre usa.Nu mai am puterea necesara s`o inchid,nu stiu daca am avut`o vreodata,si nici nu stiu daca o sa o am ...dar totusi cineva trebuie sa o faca.Dar cine?Singurul care o poate face e timpul..Insa nu se stie cand acesta va trece si pe la mine,prin sufletul meu,prin inima mea,si va pune odata pentru totdeauna un lacat mare,puternic si indistructibil,si va cimenta durerea inradacinata in adancu`mi.
Pana atunci insa,voi invata sa lupt cu mine si cu gandurile mele..Pe holul central,ma asez ghemuita si incep sa`mi zic ca tot ce`mi doresc este sa evadez din acest infern si sa ajung inapoi in lumea mea,in viata mea monotona si lipsita de iubire,de culoare..
Nimeni nu va sti vreodata ce e cu adevarat in sufletul meu,ce simt..nimeni nu va putea intelege;de` voi incerca vreodata sa impartasesc ce simt tot ce voi obtine vor fi alte vorbe incarcate cu durere pe care le voi primi ca niste sulite infipte in spate.
Si singurul lucru ce m-a facut sa revin acolo de unde plecasem,a fost o vorba suieratoare ce`mi rasuna si acum in minte:
"Uita de lume,de sentimente,de suflete pereche,de soapte la ureche.Fii rece"
Voi reusi oare sa urmez acest sfat?Spre binele meu,sper ca da..insa nu stiu daca voi reusi,nu stiu daca voi inceta vreodata sa il iubesc…
Dincolo de suferinta..
E intuneric,e frig...E pustiu
Totul e atat de incolor..nici macar un pal ruginiu
In juru-mi totu-i negru,scapare nu exista
Urlu,tip si plang...Insa tacerea persista
Nu e nimeni aici,nici iesire nu e
E un loc negru fara de suflare
Incerc sa evadez dar fara vr-un succes
Ma gandesc daca la libertate o sa mai am acces
Renunt!Ma asez..Plang..Lacrima se scurge-ncetisor
E o lacrima grea plina de amor
Si de amaru-mi dor ce-n sufletu-mi ti-l port
Dar lacrima ingheata,caci locul este mort
Vazand ca n-am scapare in mine ma inchid
Descopar alta lume,taramul suferind
Aici ploua cu sange,cu maracini si spini
Ma dau un pas inapoi..Si dau d-un loc cu arini
Intorc spre cer privirea,sursa s-o descopar
E inima-n durerata..E vrea sa o acopar
Insa singura alinare e dragostea ta
Sub forma unei umbrele s-o poata proteja
2 lumi pustii fara de scapare
Unde suferinta domina si n-are-ncatusare
Lumi fara de culoare si fara inteles
Insa iubirea ta intr-o secunda i-ar da sens
Pe langa sens,culoare,sunet si caldura
Ar alunga iubirea ta intr-o clipa acea ura
Dar pana atunci raman prinsa intre lumile sfaramate
Intr-o prapastie adanca de cioburi inconjurate
Si sticla imi despica speranta si o frange
Vrea iubirea ta,nu lacrimi de sange
Dar oare tu veni-ve-ai vreodata sa ma scapi?
Sau vrei ramane pururi un eros ce t-adapi?
Totul e atat de incolor..nici macar un pal ruginiu
In juru-mi totu-i negru,scapare nu exista
Urlu,tip si plang...Insa tacerea persista
Nu e nimeni aici,nici iesire nu e
E un loc negru fara de suflare
Incerc sa evadez dar fara vr-un succes
Ma gandesc daca la libertate o sa mai am acces
Renunt!Ma asez..Plang..Lacrima se scurge-ncetisor
E o lacrima grea plina de amor
Si de amaru-mi dor ce-n sufletu-mi ti-l port
Dar lacrima ingheata,caci locul este mort
Vazand ca n-am scapare in mine ma inchid
Descopar alta lume,taramul suferind
Aici ploua cu sange,cu maracini si spini
Ma dau un pas inapoi..Si dau d-un loc cu arini
Intorc spre cer privirea,sursa s-o descopar
E inima-n durerata..E vrea sa o acopar
Insa singura alinare e dragostea ta
Sub forma unei umbrele s-o poata proteja
2 lumi pustii fara de scapare
Unde suferinta domina si n-are-ncatusare
Lumi fara de culoare si fara inteles
Insa iubirea ta intr-o secunda i-ar da sens
Pe langa sens,culoare,sunet si caldura
Ar alunga iubirea ta intr-o clipa acea ura
Dar pana atunci raman prinsa intre lumile sfaramate
Intr-o prapastie adanca de cioburi inconjurate
Si sticla imi despica speranta si o frange
Vrea iubirea ta,nu lacrimi de sange
Dar oare tu veni-ve-ai vreodata sa ma scapi?
Sau vrei ramane pururi un eros ce t-adapi?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)