Viata bate filmul!

LUMEA.5 litere cu o incarcatura prea enorma pentru doar 5 litere fragile.Un cuvant prea dur pentru ceea ce exprima.
Uneori ma gandesc cum reusesc cele 2 componente sa traiasca impreuna : OAMENII si LUMEA.Niste fiinte asa fragile intr-un loc atat de periculos si rece? Sau poate e invers :cum suporta lumea asa fragila niste fiinte asa periculoase si reci?
Imi place uneori sa cred ca la inceput totul era « roz si frumos » si ca poate din cauza timpului si a nevoilor lumea a ajuns asa rea..
Stateam azi si ma gandeam la mult vizionatele filme horror,despre care se spune ca sunt nu sunt decat niste SF-URI…cred ca defapt doar reflecta realitatea,si ca mai degraba realitatea este un SF.Viata bate filmul?Clar !
De cate ori am vizionat pe la stiri,am vazut sau poate doar am auzit anumite intamplari si sa zicem ca scenele sunt rupte din filme,sau ca nici in filme n-am ajuns sa vedem inca asa ceva.
Filmele horror nu sunt altceva decat niste transpuneri sufletesti ale oamenilor,fata lor adevarata fara masti... da,noi purtam masti,caci fara ele rautatea si uratenia noastra ne-ar ingrozi si ne-ar face sa nu ne putem privi.Mastile despre care vorbesc poarta numele de corp,trup si reusesc extrem de bine sa ascunda adevarul.
Vi se pare ca spun prostii nu? Aparent da,cand in esenta nu fac decat sa spun adevarul.
Spre exemplu,filmele clasice cu vampiri care sug sangele.Intr-adevar,inca nu am ajuns sa sugem sange,dar nici mult nu cred ca mai avem.Sangele este un element important in viata noastra,este lucrul ce ne tine in viata, ce face ca organele sa functioneze si totul in corpul nostru sa isi urmeze cursul.In viata reala sangele este asemanat cu tot ceea ce reprezinta bunatatea.Nu stim niciodata sa apreciem ceea ce este bun.Nu stim decat sa ne batem joc si sa radem eventual...deci vampirii care sug sangele nu sunt altceva decat oamenii care absorb si care-si bat joc de bunatate,bunatate fara de care probabil lumea noastra nici n-are mai exista.
Dar ce ziceti de filmele cu zombie?Zombie,in traducere,oameni care mananca alti oameni.Asta deja se intampla..la figurat.Oameni care ”sapa” alti oameni,in situatii cele mai vulnerabile.Persoane pe care le consideram prieteni,dusmani,familie sau doar niste persoane oarecare,care cu orice ocazie pe care o prind nu fac decat sa incerce sa-i distruga pe cei aflati la anaghie,sau sa-i batjocoreasca,sau sa le faca un anumit rau...”sa-i manance” pe limbajul zombiilor.
Iar filmele cu fantome?Poate fantomele chiar exista,cine stie...dar in cazul in care nu exista,ce reprezinta ele? Constiinta noastra incarcata.In filmele pe care le vedem,fantomele sunt niste entitati,niste « sufletele ratacite »,un lucru de care nu putem scapa si care ne bantuie…Si anume pacatul,faptele nu tocmai bune pe care le facem,mai pe scurt constiinta noastra incarcata,care ne ”bantuie”…
Mai sunt si filmele cu bestii,cu varcolaci sau mai stiu eu ce alte monstruozitati..Ele,ne reprezinta pe NOI.Sau,nu chiar pe noi,o parte din noi.Generalizez.Mai exista si exceptii…Aberez? Nu cred.Violatorii,criminalii,hotii,pedofilii,zoofilii,sarlatanii sunt exact tipurile acestor monstruozitati,fata adevarata a acestor persoane,daca pot fi numite asa...Brutalitatea,lipsa de cruzime,de mila,de frica de Dumnezeu sunt ceea ce ii definesc,si totusi,mastile pe care le poarta sunt mult prea umane pentru ceea ce sunt.
Si exemplele pot continua...
Viata bate filmul? Da,da,de 3 ori da! Acum intelegeti de ce?
Se indeplineste astfel si vorba ca « in orice minciuna exista un sambure de adevar »,astfel ca filmele au ca sambure de adevar realitatea.
Si de multe ori,spunem ca nu ne putem uita la filme horror,pentru ca sunt prea infricosatoare,si nu putem rezista...asa este si lumea,infricosatoare,si totusi o privim si o infruntam in fiecare zi.Cum rezistam? Mastile sunt de mare folos..caci daca am privi viata asa cum este ea,multi dintre noi nu am fi rezistat..pentru ca adevarul doare,pentru ca ne place sa ne mintim ca nu este asa,pentru ca,pentru ca...

In cautarea timpului pierdut...

In cautarea timpului pierdut
Strabat drum lung. Degeaba. Caci e mort demult…
Nu am stiut s-apreciez la momentul potrivit si-i dureros
Sa realizez acum ca am pierdut atunci ce-a fost frumos.
Nu pot acum sa reproduc decat o retraire
O imitatie ieftina, ce tinde spre jignire
A doua simtire, nu mai e ca prima, si se scalda intr-un gust amar
Un gust al vechii uzari, ce lasa in urma un loc murdar
Doresc sa resimt bucuria de moment a sentimentului pierdut atunci
Nu pot decat sa caut in dictionar insemnatatea acelor cuvinte dulci
Si sa incerc sa-mi imaginez ce s-a fi intamplat daca…
Daca, atunci as fi pretuit mai mult ce am, si parca…
Ma simt izbita de-o sulita ce-n inima se-nfinge
Simt cum incet dorinta de viata-mi se stinge...
Timpule. Unde esti? Zi-mi! Si vin ca sa te caut, caci te vreau inapoi
Da-mi clipele de-atunci, lasa-ma sa apreciez cuvantul „NOI”
Timpule, nu fii hain, iti dau ani din viata pentru o clipa din trecut
De cand umblu dupa tine, oh tu, timp pierdut!
Insa in surdina se aude incet, pe fondul peisajului cafeniu
E raspunsul timpului… si e mereu accelasi…”E prea tarziu”.
Imi zici ca tu cu lanturi esti legat, si cale de intoarcere nu exista
Dar stii ce? Perseverenta din mine insista!

In cautarea timpului pierdut pierd timp, si realizez
Ca timpul pierdut nu-l mai recapat, dar totusi imi place sa visez.

„In cautarea timpului pierdut” e un drum cu o infundatura
Este o misiune a carei tinta este nula.

Nu pierde timp cautand timpul ce odata l-ai pierdut
Pretuieste clipa, persoana si multumeste mereu pentru ce ai, ce vei avea si ce-ai avut!

Baiatul cu ochi albastri.

E doar privirea ta ce in alte priviri se pierde
E doar privirea ta ce indiferent priveste pe geam spre orizontul verde
Si felul in care misterios ma privesti,
Tu necunoscutule, oare la ce te gandesti?
Imi ascund visele cu tine in astrii,
Ochi simbolici, ochi albastri.

Ai buzele arcuite intr-un zambet siret si ascuns,
Simt mereu mireasma parfumului meu preferat atunci cand langa mine ai ajuns
Felul in care te misti, felul in care vorbesti
Tu necunoscutule, oare la ce te gandesti?
Imi ascund visele cu tine in astrii,
Ochi simbolici, ochi albastri.

Imi spui BUNA, si simt cum emotiile prin corp imi tresar
Macar pentru o secunda te gandesti la mine? Sau sunt doar ceva banal?
Ai acel CEVA, si felul in care zambesti…
Tu necunoscutule, oare la ce te gandesti?
Imi ascund visele cu tine in astrii,
Ochi simbolici, ochi albastri.

Cat as vrea sa te pot lua in brate,cat as vrea sa pot sa iti vorbesc,
Cat as vrea ca dintr-o-ntreaga lume, mie sa imi poti zice "te iubesc"
Ai facut totul doar cu o privire… si nu inteleg, cum oare reusesti
Tu necunoscutule,oare… la ce te gandesti?
TAC… Imi ascund visele cu tine in astrii,
Ochi simbolici, ochi albastri…

I don't give a fuck!

Bine a zis cineva DE CE?
“De ce” ce?De ce nu avem un buton de oprire,asa cum avem si impulsul numit buton de pornire?De ce nu exista butonul "I DON’T GIVE A FUCK"?Nimeni nu poate sa imi raspunda la intrebare nu?Ma asteptam..Tipic.
Pur si simplu ajungi la un moment dat sa te saturi..de ceva,sau cineva,depinde de situatie.M-am saturat de prostia si de sensibilitatea mea..de ce uneori ne pasa atat de mult de persoanele care nu tin la noi atat de mult precum am vrea?Pur si simplu..nu exista raspuns la aceasta intrebare,ajunge pur si simplu sa ne pese,in speranta ca si lor le va pasa de noi intr-o zi.
De ce ne indragostim mereu de persoanele nepotrivite?Si ce e CEVA-UL ala despre care se tot vorbeste atata?
Hmmm?O fi de vina gravitatia?Einstein spunea ca nu gravitatia e de vina ca oamenii se indragostesc.Eu il contrazic.Gravitatia l-a adus pe EL langa mine,ca daca nu era,poate ar fi plutit si acum in nestire si eu nu l-as fi intalnit niciodata.
Oare ce-am vazut la tine?Esti asa..imperfect..si totusi atat de perfect pentru mine:cei 2 ochi verzi ca ceapa pe care o dezgustam si pe care si acum o dezgust atat de mult,parul ala blond ca untul expirat de la magazin si care totusi iti statea bine mereu,tenul ala palid fara cosuri ce ma facea geloasa,trupul tau puternic..tot.Ma mint singura,cand in definitiv ador fiecare cm patrat din tine.
Pot sa te transform in cadavru?Sigur ca pot..spiritual vorbind,ca doar nu am sa te omor doar pentru ca te iubesc si fiecare lucru ce ma leaga de tine ma face sa sufar.As vrea sa te ingrop pe TINE,amintirea ta,in cimitirul uitarii,sa stau langa sicriul tau si sa rad ironic.Sa iau lopata si sa pun pamant peste,sa fiu plina de satisfactie ca pentru mine practic nu insemni nimic,sa-ti transform imaginea intr-o fantoma ce-mi va bantui DOAR trecutul.Nu prezentul,nu viitorul..
Ce ai asa special?Esti doar un baiat ca oricare altul de pe strada..felul tau de a fi..poate?Daa,sunt absolut sigura:felul in care ma faci sa imi pun semne de intrebare in continuu,felul tau de a ma minti,de a imi ascunde lucruri,de a pune alte persoane care pretinzi ca nu sunt asa importante inainte mea,pretizand ca eu sunt importanta pentru tine,felul in care ma faci sa sufar,sa ma gandesc la tine si sa bufnesc in plans…Sunt 101% la suta sigura ca FIX ASTA am vazut eu la tine.
Era o intrebare retorica,pentru ca nici macar eu nu stiu sa raspund la ea..
M-am saturat de subiectul asta fumat pana la filtru,m-am saturat de mine,de tot,de sentimentele mele "secrete" pentru tine,de teatrul pe care il joc.Pun punct.Ies din joc si zic SAH MAT.De maine ma las de "sah",ma apuc de poker :).
Adio,sa nu uiti niciodata ca te-am iubit..

Eu,tu..Noi.

Nu stiu ce faci,nu mai stiu cine esti,ce gandesti
Nu mai stiu pe cine exact in viata ta vrei sa gasesti
Semne amagitoare si pline de speranta
Un dezechilibru in a vietii tale balanta
Sau poate totul e in mintea mea si mi se pare
Insa asta imi ridica un semn de intrebare
Asupra mea,asupra ta ?Nu stiu,si nu imi pot da seama asa usor
Nu stiu daca este,a fost si va fi trecator
Eu spun ca DA,dar cand te vad parerea mi se schimba radical
Si se transforma intr-un NU categoric acel DA banal.
Nu-ti trebuie mult sa ma inmoi
E de-ajuns sa stai langa mine,sa fim NOI
Sa-mi vorbesti,sa ma privesti si sa-mi zambesti
Si ar fi ceva ce mi-ar putea fi fatal,sa-mi spui ca « ma iubesti ».
Felul in care spui “BUNA”
Ma face sa nu mai dorm o saptamana
Felul in care ma intrebi « CE FAC »
Ma face sa imi pierd toate cuvintele intr-un sac,sa tac..
Felul in care ma privesti e patrunzator
Imi arunci priviri asa cum ai « chef » si incerci sa pari nepasator
Insa felul in care imi zambesti te da de gol
Ai acel zambet dulce si special pe care incerci sa-l ascunzi ..dar nu se poate
Felul in care imi vorbesti ma face sa uit de toate
Dar tu?Uiti de tot atunci cand cu mine vorbesti?
Sau esti superficial si in alta parte te gandesti ?
De ce ascunzi ce simti si nu vrei spui ?
Spune-mi..Si promit ca nu mai zic nimanui
Promit ca totul o sa ramana intre noi,
Promit ca vom valorifica cifra DOI.
Dar pana a mai spune ceva,am nevoie sa un raspuns
Spune-mi ca ma placi,si este de-ajuns.

Iubirea.O conceptie realista.

Despre iubire..cate nu s-au scris,in carti,jurnale,bloguri,scrisori,pana si in dictionar daca caut cuvantul gasesc acolo o explicatie super filozofica 50% neadevarata,caci stand si analizand-o vei trage concluzia ca nu sunt decat niste cuvinte insirate de un om care habar n-are ce scrie…iubirea nu o exprimi in cuvinte,ci in fapte.
Despre iubire,s-au spus mult,se spun multe,si se vor spune in continuare…prostii filozofice si nu stiu cate cuvinte complicate care in esenta inseamna nimic.Vreti sa va zic traducerea universala a ceva scris despre iubire? BLA BLA BLA.
Iubirea e un lucru pozitiv ah?Ai nu mai spune..si atunci de ce din cauza ei suferim,plangem,ne aruncam de pe bloc,ne taiem venele,luam pastile,ne aruncam in fantana,sau mai stiu eu ce puii mei facem.Daca ma gandesc,nu e nimic frumos in iubire.La inceput suferi,ca nu stii daca sentimentul reciproc,si de aici se bifurca 2 cazuri: ori sentimentul nu e reciproc,deci in concluzie nu ai avut parte decat de suferinta,ori sentimentul e reciproc si ajungi sa ai parte de momente frumoase,dar dupa ce fructul iubii se consuma si dragostea ajunge la cotorul amar,urmeaza iar suferinta din cauza despartirii.Concluzie: din cele 3 parti ale unei relatii,2 rele,una buna,predomina suferinta.
Si aici vorbesc despre iubire,sentimente,nu de chestii gen imi place un tip ca e bun,si hai sa fiu cu el ,dar nu stiu daca stau mai mult de 2 saptamani,hai maxim o luna ca dupa ma plictisesc.
Spunem atat de usor TE IUBESC,cand cuvantul are o cantitate grea,cu care noi ne jucam de parca ar fi un fulg de nea…o zicem superficial,ca asa se poarta,nu conteaza daca persoanele simt sau nu asta.
Iubire adevarata?Poate exista,dar dupa 20-25 de ani,cand ti se mai coace mintea si incepi sa pui suflet in relatia pe care o cladesti,nu acum,la 16-17 ani ,cand esti cu cineva doar ca e buna/buna,nu ca simti tu nu stiu ce.Asta e vrajeala,ce simti?Ca daca ti se pune o intrebare despre personalitatea perechii,habar nu ai sa raspunzi.Daca ai iubi ai fi in stare de orice,si crede-ma,nu esti,ca daca ti se spune sa faci un anumit sacrifiu strambi din nas.
Nu am iubit niciodata,nu stiu daca o sa iubesc vreodata..poate,undeva in viitor,nu acum.Plac,asa e,si da,sunt ipocrita.Scriu ca, chestiile scrise de dragoste nu sunt decat niste bla bla bla-uri cand defapt blog-ul meu e plin de astfel de dulceturi siropoase.Spun ca ne jucam cu TE IUBESC-ul,si zic ca ne batem joc de acest cuvant cand in esenta si eu fac accelasi lucru,spun “te iubesc” drept multumire mai oricui pentru orice chestiuta cu care am fost favorizata.
Da,probabil e prima mea postare mai realist scrisa,pe limbaj -modern-,pe care orice om,chit ca are praf in loc de creier ar intelege-o.Da, pur si simplu am simtit nevoia sa scriu,e un mod de-al meu de a ma descarca,mai ales cand esti inconjurat uneori de atata …prostie ca sa zic asa.
Nu am scris despre un subiect anume,nici nu am pus in versuri,e asa,un fel de monolog cu mine si cu lumea care citeste aceasta postare,o reflectare aspura acestui subiect..
Poate am dreptate,poate au fost doar niste aberatii d-ale mele in niste randuri...Ramane la aprecierea voastra. :)

De maine o sa fiu alta persoana!

De cate ori nu am zis asta,fiecare dintre noi,macar o data in viata,ca de maine vom lua totul de la capat,ca vom fi alte persoane,ca ne vom schimba..Dar asta numai teoretic..Dar oare vreodata practic?Si daca da,cat % ne-am straduit?Nu mai mult de 10% ,in caz de nu am reusit,pentru ca ajungeam la concluzia ca nu ne putem schimba.GRESIT!PUTEM!Nu vrem insa si nu ne chinuim destul..nu exersam,dar vrem rezultate.Nu obtinem rezultate si ne plangem,lasam totul balta,si totul revine la normal.
Oare de ce?Pentru ca inca nu a venit in viata un moment care sa ne stimuleze suficient,un moment care sa ne marcheze destul incat NIMIC SA NU NE SCHIMBE HOTARAREA.
Pentru mine..pot sa zic ca a venit momentul..Sa ma schimb!Sa fiu altcineva,sa renunt la vechiul EU,sa imi fac alte obiceiuri..De ce?Pentru ca in viata mea a aparut un eveniment ce m-a marcat,ce m-a facut sa reflectez asupra persoanei mele si sa trag o concluzie..Probabil schimbarea nu va fi in bine,dar totusi multumesc acelei persoane ca m-a facut sa realizez ceea ce am realizat.
Probabil nu vei intelege schimbarea,pentru ca nu vei stii cum ERA vechiul eu si cum VA FI noul eu.
Pai..VECHIUL EU?Naiv,sensibil,visator,optimist,deschis,plin de sperante,prietenos,dragastos,mereu vesel,imatur,inocent.Pot spune ca este istorie.Poate au mai fost lucruri ce mi-au dat un branci spre schimbare,dar nu a fost niciunul indeajuns de mare incat sa ma faca sa trec pragul,niciunul pana acum.
Ceea ce imi propun,e sa o iau de la capat,dar intr-un alt stil,cu noi conceptii si noi caracteristici..NOUL EU?Matur,inchis,realist,rece.4 cuvinte ce definesc perfect ingredientele unei vieti fara suferinta,durere,complicatii.
Nu stiu cat de buna este alegerea mea,dar poate urmatoarele intrebari cu raspuns subinteles te vor face sa imi intelegi alegerea..De ce crezi in toata lumea si apoi sa fii dezamagit?De ce sa visezi,sa traiesti intr-o lume roz ca apoi sa realizezi ca nu are nimic de-a face cu realitatea?De ce sa iubesti si sa primesti drept rasplata batjocura?De ce sa fii naiv ca lumea sa poata profita de tine?De ce sa fii deschis,sa iti deschizi sufletul in fata unei persoane ca apoi ea sa ti-l calce in picioare?De ce sa nu gandesti situatia la rece si matur,in loc sa actionezi impulsiv si apoi sa suferi consecintele?
Am dreptate?Eu zic ca da..16 ani..Sa realizez un lucru.Poate a durat prea mult,sau poate nu,poate voi reusi,sau poate nu..Poate nici acest branci nu este destul de mare,insa stiu stiu ca este cel mai marcant de pana acum..Si spre binele meu sper ca voi reusi sa imi tin promisiunea..
Si nu pot sa zic decat un singur lucru..II MULTUMESC CA M-A TREZIT LA REALITATE.