In cautarea timpului pierdut
Strabat drum lung. Degeaba. Caci e mort demult…
Nu am stiut s-apreciez la momentul potrivit si-i dureros
Sa realizez acum ca am pierdut atunci ce-a fost frumos.
Nu pot acum sa reproduc decat o retraire
O imitatie ieftina, ce tinde spre jignire
A doua simtire, nu mai e ca prima, si se scalda intr-un gust amar
Un gust al vechii uzari, ce lasa in urma un loc murdar
Doresc sa resimt bucuria de moment a sentimentului pierdut atunci
Nu pot decat sa caut in dictionar insemnatatea acelor cuvinte dulci
Si sa incerc sa-mi imaginez ce s-a fi intamplat daca…
Daca, atunci as fi pretuit mai mult ce am, si parca…
Ma simt izbita de-o sulita ce-n inima se-nfinge
Simt cum incet dorinta de viata-mi se stinge...
Timpule. Unde esti? Zi-mi! Si vin ca sa te caut, caci te vreau inapoi
Da-mi clipele de-atunci, lasa-ma sa apreciez cuvantul „NOI”
Timpule, nu fii hain, iti dau ani din viata pentru o clipa din trecut
De cand umblu dupa tine, oh tu, timp pierdut!
Insa in surdina se aude incet, pe fondul peisajului cafeniu
E raspunsul timpului… si e mereu accelasi…”E prea tarziu”.
Imi zici ca tu cu lanturi esti legat, si cale de intoarcere nu exista
Dar stii ce? Perseverenta din mine insista!
In cautarea timpului pierdut pierd timp, si realizez
Ca timpul pierdut nu-l mai recapat, dar totusi imi place sa visez.
„In cautarea timpului pierdut” e un drum cu o infundatura
Este o misiune a carei tinta este nula.
Nu pierde timp cautand timpul ce odata l-ai pierdut
Pretuieste clipa, persoana si multumeste mereu pentru ce ai, ce vei avea si ce-ai avut!
