Viata bate filmul!

LUMEA.5 litere cu o incarcatura prea enorma pentru doar 5 litere fragile.Un cuvant prea dur pentru ceea ce exprima.
Uneori ma gandesc cum reusesc cele 2 componente sa traiasca impreuna : OAMENII si LUMEA.Niste fiinte asa fragile intr-un loc atat de periculos si rece? Sau poate e invers :cum suporta lumea asa fragila niste fiinte asa periculoase si reci?
Imi place uneori sa cred ca la inceput totul era « roz si frumos » si ca poate din cauza timpului si a nevoilor lumea a ajuns asa rea..
Stateam azi si ma gandeam la mult vizionatele filme horror,despre care se spune ca sunt nu sunt decat niste SF-URI…cred ca defapt doar reflecta realitatea,si ca mai degraba realitatea este un SF.Viata bate filmul?Clar !
De cate ori am vizionat pe la stiri,am vazut sau poate doar am auzit anumite intamplari si sa zicem ca scenele sunt rupte din filme,sau ca nici in filme n-am ajuns sa vedem inca asa ceva.
Filmele horror nu sunt altceva decat niste transpuneri sufletesti ale oamenilor,fata lor adevarata fara masti... da,noi purtam masti,caci fara ele rautatea si uratenia noastra ne-ar ingrozi si ne-ar face sa nu ne putem privi.Mastile despre care vorbesc poarta numele de corp,trup si reusesc extrem de bine sa ascunda adevarul.
Vi se pare ca spun prostii nu? Aparent da,cand in esenta nu fac decat sa spun adevarul.
Spre exemplu,filmele clasice cu vampiri care sug sangele.Intr-adevar,inca nu am ajuns sa sugem sange,dar nici mult nu cred ca mai avem.Sangele este un element important in viata noastra,este lucrul ce ne tine in viata, ce face ca organele sa functioneze si totul in corpul nostru sa isi urmeze cursul.In viata reala sangele este asemanat cu tot ceea ce reprezinta bunatatea.Nu stim niciodata sa apreciem ceea ce este bun.Nu stim decat sa ne batem joc si sa radem eventual...deci vampirii care sug sangele nu sunt altceva decat oamenii care absorb si care-si bat joc de bunatate,bunatate fara de care probabil lumea noastra nici n-are mai exista.
Dar ce ziceti de filmele cu zombie?Zombie,in traducere,oameni care mananca alti oameni.Asta deja se intampla..la figurat.Oameni care ”sapa” alti oameni,in situatii cele mai vulnerabile.Persoane pe care le consideram prieteni,dusmani,familie sau doar niste persoane oarecare,care cu orice ocazie pe care o prind nu fac decat sa incerce sa-i distruga pe cei aflati la anaghie,sau sa-i batjocoreasca,sau sa le faca un anumit rau...”sa-i manance” pe limbajul zombiilor.
Iar filmele cu fantome?Poate fantomele chiar exista,cine stie...dar in cazul in care nu exista,ce reprezinta ele? Constiinta noastra incarcata.In filmele pe care le vedem,fantomele sunt niste entitati,niste « sufletele ratacite »,un lucru de care nu putem scapa si care ne bantuie…Si anume pacatul,faptele nu tocmai bune pe care le facem,mai pe scurt constiinta noastra incarcata,care ne ”bantuie”…
Mai sunt si filmele cu bestii,cu varcolaci sau mai stiu eu ce alte monstruozitati..Ele,ne reprezinta pe NOI.Sau,nu chiar pe noi,o parte din noi.Generalizez.Mai exista si exceptii…Aberez? Nu cred.Violatorii,criminalii,hotii,pedofilii,zoofilii,sarlatanii sunt exact tipurile acestor monstruozitati,fata adevarata a acestor persoane,daca pot fi numite asa...Brutalitatea,lipsa de cruzime,de mila,de frica de Dumnezeu sunt ceea ce ii definesc,si totusi,mastile pe care le poarta sunt mult prea umane pentru ceea ce sunt.
Si exemplele pot continua...
Viata bate filmul? Da,da,de 3 ori da! Acum intelegeti de ce?
Se indeplineste astfel si vorba ca « in orice minciuna exista un sambure de adevar »,astfel ca filmele au ca sambure de adevar realitatea.
Si de multe ori,spunem ca nu ne putem uita la filme horror,pentru ca sunt prea infricosatoare,si nu putem rezista...asa este si lumea,infricosatoare,si totusi o privim si o infruntam in fiecare zi.Cum rezistam? Mastile sunt de mare folos..caci daca am privi viata asa cum este ea,multi dintre noi nu am fi rezistat..pentru ca adevarul doare,pentru ca ne place sa ne mintim ca nu este asa,pentru ca,pentru ca...

In cautarea timpului pierdut...

In cautarea timpului pierdut
Strabat drum lung. Degeaba. Caci e mort demult…
Nu am stiut s-apreciez la momentul potrivit si-i dureros
Sa realizez acum ca am pierdut atunci ce-a fost frumos.
Nu pot acum sa reproduc decat o retraire
O imitatie ieftina, ce tinde spre jignire
A doua simtire, nu mai e ca prima, si se scalda intr-un gust amar
Un gust al vechii uzari, ce lasa in urma un loc murdar
Doresc sa resimt bucuria de moment a sentimentului pierdut atunci
Nu pot decat sa caut in dictionar insemnatatea acelor cuvinte dulci
Si sa incerc sa-mi imaginez ce s-a fi intamplat daca…
Daca, atunci as fi pretuit mai mult ce am, si parca…
Ma simt izbita de-o sulita ce-n inima se-nfinge
Simt cum incet dorinta de viata-mi se stinge...
Timpule. Unde esti? Zi-mi! Si vin ca sa te caut, caci te vreau inapoi
Da-mi clipele de-atunci, lasa-ma sa apreciez cuvantul „NOI”
Timpule, nu fii hain, iti dau ani din viata pentru o clipa din trecut
De cand umblu dupa tine, oh tu, timp pierdut!
Insa in surdina se aude incet, pe fondul peisajului cafeniu
E raspunsul timpului… si e mereu accelasi…”E prea tarziu”.
Imi zici ca tu cu lanturi esti legat, si cale de intoarcere nu exista
Dar stii ce? Perseverenta din mine insista!

In cautarea timpului pierdut pierd timp, si realizez
Ca timpul pierdut nu-l mai recapat, dar totusi imi place sa visez.

„In cautarea timpului pierdut” e un drum cu o infundatura
Este o misiune a carei tinta este nula.

Nu pierde timp cautand timpul ce odata l-ai pierdut
Pretuieste clipa, persoana si multumeste mereu pentru ce ai, ce vei avea si ce-ai avut!

Baiatul cu ochi albastri.

E doar privirea ta ce in alte priviri se pierde
E doar privirea ta ce indiferent priveste pe geam spre orizontul verde
Si felul in care misterios ma privesti,
Tu necunoscutule, oare la ce te gandesti?
Imi ascund visele cu tine in astrii,
Ochi simbolici, ochi albastri.

Ai buzele arcuite intr-un zambet siret si ascuns,
Simt mereu mireasma parfumului meu preferat atunci cand langa mine ai ajuns
Felul in care te misti, felul in care vorbesti
Tu necunoscutule, oare la ce te gandesti?
Imi ascund visele cu tine in astrii,
Ochi simbolici, ochi albastri.

Imi spui BUNA, si simt cum emotiile prin corp imi tresar
Macar pentru o secunda te gandesti la mine? Sau sunt doar ceva banal?
Ai acel CEVA, si felul in care zambesti…
Tu necunoscutule, oare la ce te gandesti?
Imi ascund visele cu tine in astrii,
Ochi simbolici, ochi albastri.

Cat as vrea sa te pot lua in brate,cat as vrea sa pot sa iti vorbesc,
Cat as vrea ca dintr-o-ntreaga lume, mie sa imi poti zice "te iubesc"
Ai facut totul doar cu o privire… si nu inteleg, cum oare reusesti
Tu necunoscutule,oare… la ce te gandesti?
TAC… Imi ascund visele cu tine in astrii,
Ochi simbolici, ochi albastri…

I don't give a fuck!

Bine a zis cineva DE CE?
“De ce” ce?De ce nu avem un buton de oprire,asa cum avem si impulsul numit buton de pornire?De ce nu exista butonul "I DON’T GIVE A FUCK"?Nimeni nu poate sa imi raspunda la intrebare nu?Ma asteptam..Tipic.
Pur si simplu ajungi la un moment dat sa te saturi..de ceva,sau cineva,depinde de situatie.M-am saturat de prostia si de sensibilitatea mea..de ce uneori ne pasa atat de mult de persoanele care nu tin la noi atat de mult precum am vrea?Pur si simplu..nu exista raspuns la aceasta intrebare,ajunge pur si simplu sa ne pese,in speranta ca si lor le va pasa de noi intr-o zi.
De ce ne indragostim mereu de persoanele nepotrivite?Si ce e CEVA-UL ala despre care se tot vorbeste atata?
Hmmm?O fi de vina gravitatia?Einstein spunea ca nu gravitatia e de vina ca oamenii se indragostesc.Eu il contrazic.Gravitatia l-a adus pe EL langa mine,ca daca nu era,poate ar fi plutit si acum in nestire si eu nu l-as fi intalnit niciodata.
Oare ce-am vazut la tine?Esti asa..imperfect..si totusi atat de perfect pentru mine:cei 2 ochi verzi ca ceapa pe care o dezgustam si pe care si acum o dezgust atat de mult,parul ala blond ca untul expirat de la magazin si care totusi iti statea bine mereu,tenul ala palid fara cosuri ce ma facea geloasa,trupul tau puternic..tot.Ma mint singura,cand in definitiv ador fiecare cm patrat din tine.
Pot sa te transform in cadavru?Sigur ca pot..spiritual vorbind,ca doar nu am sa te omor doar pentru ca te iubesc si fiecare lucru ce ma leaga de tine ma face sa sufar.As vrea sa te ingrop pe TINE,amintirea ta,in cimitirul uitarii,sa stau langa sicriul tau si sa rad ironic.Sa iau lopata si sa pun pamant peste,sa fiu plina de satisfactie ca pentru mine practic nu insemni nimic,sa-ti transform imaginea intr-o fantoma ce-mi va bantui DOAR trecutul.Nu prezentul,nu viitorul..
Ce ai asa special?Esti doar un baiat ca oricare altul de pe strada..felul tau de a fi..poate?Daa,sunt absolut sigura:felul in care ma faci sa imi pun semne de intrebare in continuu,felul tau de a ma minti,de a imi ascunde lucruri,de a pune alte persoane care pretinzi ca nu sunt asa importante inainte mea,pretizand ca eu sunt importanta pentru tine,felul in care ma faci sa sufar,sa ma gandesc la tine si sa bufnesc in plans…Sunt 101% la suta sigura ca FIX ASTA am vazut eu la tine.
Era o intrebare retorica,pentru ca nici macar eu nu stiu sa raspund la ea..
M-am saturat de subiectul asta fumat pana la filtru,m-am saturat de mine,de tot,de sentimentele mele "secrete" pentru tine,de teatrul pe care il joc.Pun punct.Ies din joc si zic SAH MAT.De maine ma las de "sah",ma apuc de poker :).
Adio,sa nu uiti niciodata ca te-am iubit..