E intuneric,e frig...E pustiu
Totul e atat de incolor..nici macar un pal ruginiu
In juru-mi totu-i negru,scapare nu exista
Urlu,tip si plang...Insa tacerea persista
Nu e nimeni aici,nici iesire nu e
E un loc negru fara de suflare
Incerc sa evadez dar fara vr-un succes
Ma gandesc daca la libertate o sa mai am acces
Renunt!Ma asez..Plang..Lacrima se scurge-ncetisor
E o lacrima grea plina de amor
Si de amaru-mi dor ce-n sufletu-mi ti-l port
Dar lacrima ingheata,caci locul este mort
Vazand ca n-am scapare in mine ma inchid
Descopar alta lume,taramul suferind
Aici ploua cu sange,cu maracini si spini
Ma dau un pas inapoi..Si dau d-un loc cu arini
Intorc spre cer privirea,sursa s-o descopar
E inima-n durerata..E vrea sa o acopar
Insa singura alinare e dragostea ta
Sub forma unei umbrele s-o poata proteja
2 lumi pustii fara de scapare
Unde suferinta domina si n-are-ncatusare
Lumi fara de culoare si fara inteles
Insa iubirea ta intr-o secunda i-ar da sens
Pe langa sens,culoare,sunet si caldura
Ar alunga iubirea ta intr-o clipa acea ura
Dar pana atunci raman prinsa intre lumile sfaramate
Intr-o prapastie adanca de cioburi inconjurate
Si sticla imi despica speranta si o frange
Vrea iubirea ta,nu lacrimi de sange
Dar oare tu veni-ve-ai vreodata sa ma scapi?
Sau vrei ramane pururi un eros ce t-adapi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu